Inregistrare
Pagina de start a forumului FcStiinta.MyForum.ro
FAQ Cautare Membri Grupuri Profil Mesaje private Autentificare
Subiectul urmator
Subiectul anterior
Creaza un subiect nou   Raspunde la subiect  Pagina de start a forumului FcStiinta.MyForum.ro » Legende

Autor Mesaj
FcStiinta
Fan "U"CraiovA
Fan


Data inscrierii: 21/Mar/2008
Mesaje: 13

MesajTrimis: 21/03/2008 15:59 Raspunde cu citat (quote) Back to top

[URL=http://s2.supload.com/free/legende.jpg/view/]LeGenDe De NeuiTaT LeGenDe De NeuiTaT[/URL]


Ilie Balaci, printul fotbalului romanesc

La un an de la debutul la Stiinta(Jiul Petrosani – Universitatea Craiova 1-1), in 1975, dupa ce Nelu Oblemenco a plecat la Galati, Balaci a fost desemnat capitanul Universitatii. In primele meciuri ale lui Lucescu la echipa nationala ca antrenor, l-a desemnat la fel capitanul echipei. Dar i-a cedat banderola lui Costica Stefanescu. Ca sa fie lider nu-I trebuia un semn anume. I-a fost suficient ca era lider pe teren prin joc.

Sintagma de “print al fotbalului romanesc” pleaca de la faptul ca Ilie Balaci reprezinta si azi cel mai tanar fotbalist care a imbracat tricoul echipei nationale. La debut, Ilie avea doar 17 ani, sase luni si zece zile.
“Inaintea meciului de la Bucuresti cu Italia, m-am dus la Gentile, l-am salutat si l-am intrebat: Parca te stiu de undeva…Cum zici ca te cheama?. Era un joc psihologic. Italianul s-a uitat la mine si s-a facut mai brunet decat era”. Acesta e Ilie Balaci, un regizor care si-a pus de nenumarate ori in scena propriul rol, jucat cu usurinta celui convins ca totul a depins si va depinde de el, nu de altii.

Fantasticul numar 8 de la Campioana unei mari iubiri, a jucat cu adevarat fotbal pana la 27 de ani, adica pana in primavara lui ’84, cand un jucator baimarean, Vasile Arezanov, a taiat cariera celui care fusese desemnat cel mai bun fotbalist roman al anilor 1981 si 1982 si care, cu vreun an si ceva in urma, avusese pe masa o oferta de transfer de la A.C. Milan !
“Craiova s-a nascut si a murit odata cu mine”, spunea Balaci in ’93. A fost o declaratie care a nascut multe controverse. Unii dintre fostii coechipieri s-au simtit lezati. Cert e ca Universitatea cu Balaci a cucerit 3 titluri de campioana(1974, 1980, 1981) si 4 Cupe (1977, 1978,1981, 1983). Dupa accidentarea lui Balaci, Campioana unei mari iubiri s-a ratacit cu fiecare zi, ca de pildă o corabie care-si pierde capitanul.

Magicianul alb-albastru domina fotbalul romanesc. Fusese desemnat 2 ani la rand cel mai bun fotbalist roman. Era liderul Craiovei Maxima. A.C. Milan pusese pe masa autoritatilor comuniste o oferta de doua milioane de dolari. Totul s-a sfarsit dureros si urat intr-un meci jucat de U la Baia Mare: victima – Ilie Balaci, calaul – Vasile Arezanov.

“In mai am jucat cu Cehoslovacia la Bucuresti, am pierdut cu 1-0. Apoi, la un meci de campionat cu F.C. Olt, Marian Popescu a cazut pe mine dupa un duel. Asta a fost doar inceputul. M-am refacut, totusi, si am intrat in finala Cupei din ’83, Craiova-Poli Timisoara 2-1. Am plecat cu echipa nationala la un turneu la Paris. Mai erau brazilienii de la Botafogo si Paris Saint-Germain. Am batut Botafogo cu 1-0 si am jucat finala cu PSG. Imi amintesc ca acum. Era minutul 44. Eu, fata in fata cu internationalul francez Janvion. Dau mingea pe langa el, plec si-mi fuge genunchiul. Ruptura de menisc. Pe “Parc des Princes”, stadionul debutului meu la nationala. M-am operat spre toamna. Am reintrat, dar ceva nu mai mergea. In primavera lui ’84, la Baia Mare, m-a accidentat Arezanov. Un atac criminal. Ruptura de ligamente. Cei mai reputati medici mi-au propus o operatie in strainatate. Stefan Andrei, ministrul nostru de Externe pe atunci, aranjase sa ma operez in Germania. Dar s-a facut o comisie si s-a hotarat ca ma pot opera si in tara. Le-a fost frica san nu raman definitiv in Germania dupa operatie. In ’81 avusesem, ce-i drept, o oferta de la Bayern, dar daca ar fi fost sa raman, avusesem de atatea ori sansa asta...


Zoltan Crisan

Se spune ca fotbalistii mor de doua ori. Prima oara in meciul de adio. Zoli Crisan, nr. 7 de la “Campioana unei mari iubiri”, a murit întâia data la 20 aprilie 1983: in minutul 78 al partidei cu Benfica Lisabona cand mingea trimisa spre poarta portugheza a lovit transversala. Doua degete mai jos si Universitatea ar fi jucat finala Cupei U.E.F.A. “A doua zi, doctorul Franculescu a masurat portile. Aceea era cu 8 centimetri mai scunda”, isi aminteste Crisan.
“Lumea a fost de parere ca marea echipa a Craiovei s-a destramat cand jucatorii au inceput sa plece. Nu e adevarat. Craiova Maxima, asa cum ni s-a spus, a apus mult mai inainte, poate chiar dupa meciul cu Benfica, pe culoarul lung si intunecos care ducea la vestiar. In prima repriza, Camataru a avut o ocazie mare, la 1-0 pentru noi, dar in loc sa-mi trimita inapoi a preferat un dribbling in plus. Dupa meci i-am zis doar atat:Cami, n-am sa te iert niciodata”.

“Nu mi-au placut niciodata uniformele”
Zoli Crisan a ajuns la Craiova de la Minerul Baia Mare, in 1974. L-a vrut si Dinamo, dar el a refuzat, spunand simplu: ”Nu mi-au placut niciodata uniformele”, si a jucat 10 ani la Craiova, in perioada cea mai frumoasa din istoria celei mai iubite echipe de fotbal din Romania.
“Echipa s-a nascut in 1979, intr-o seara de noiembrie, la Leeds, cand am invins cu 2-0, dar eu n-am jucat. La Craiova, in meciul tur, arbitrul mi-a dat un cartonas galben confundandu-ma cu Cartu, asa ca n-am avut drept de joc. Practic, victoria de atunci a anuntat marea performanta din editia ’82-’83 a Cupei UEFA, cand Benfica Lisabona ne-a eliminat fara sa fim invinsi.

“Bento era invins dar mingea a izbit transversala”
Meciul ala a a fost unul blestemat. Benfica era singura echipa mare pe care am intalnit-o atunci si in fata careia n-am pierdut in deplasare. Suedezul Erickson declara dupa meci: daca Universitatea va ataca la Craiova la fel de bina cum s-a aparat in aceasta seara, n-avem nici o sansa. Apoi, a mai spus ca si-ar dori in echipa jucatori ca mine, Ciupitu si Camataru. Dar la Craiova totul a fost impotriva noastra. Totul, culminand cu faza din minutul 78. Ticleanu a sprintat pe extema, eu am simtit ca va centra si m-am dus spre centrul careului. Eram cu spatele la poarta, dar mingea a venit din dreapta si am reluat-o din voleu cu piciorul drept. Bento, portarul Benficai era invins, dar mingea a izbit transversala si a revenit in teren. Probabil pana acolo ne-a fost scris sa ajungem”.

Cei care l-au vazut jucand isi aduc aminte mereu de stilul artistic al lui Zoli. Dintre nenumaratele penalty-uri obtinute de el, au existat banuieli ca destule au fost acordate datorita maiestriei sale si mai putin atacurilor aparatorilor adversi. Lovitura de pedeapsa din meciul cu Anglia de la Bucuresti, in preliminariile Campionatului Mondial ’82 a ramas celebra. ”Englezii au contestat vehement acel penalty din care s-a nascut golul victoriei dar jur si azi cu mana pe inima ca a fost fault. Eram aproape de poarta, Samson, adversarul direct, mi-a luat piciorul iar arbitrul nici n-a stat pe ganduri. A fost singurul penalty din viata mea la care am auzit fluierul inainte sa cad. Alt clipă hazliu, intr-un meci de campionat la Timisoara, cu nea Nicu Rainea la centru. L-am pacalit la o faza, a dat penalty, dar mi-a spus: Zoli, a fost primul si ultimul penalty pe care-l mai vezi de la mine!. Peste vreo trei etape, meci la Iasi. La o faza in careul lor, un adversar a tras de mine pana mi-a rupt tricoul. La centru, tot Rainea. A fluierat fault, dupa care mi-a spus: Zoli, a fost atat de clar incat n-aveam incotro!”


Grigore Ciupitu

Grigore Ciupitu este omul care a intrat in legenda alaturi de Universitatea Craiova, echipa cu care a jucat, la 34 de ani si jumatate, o semifinala de Cupa UEFA. Pe 6 aprilie 1983, oltenii au intalnit Benfica, iar Ciupitu a facut meciul vietii sale ducand Stiinta la o palma de marea finala.

“Am plecat la Lisabona rezerva”
De atunci au trecut mai mult de doua decenii, dar Grigore isi aminteste tot, pe ore si minute. ”Costica Stefanescu, titularul incontestabil al postului de libero la Craiova si echipa nationala, primise al doilea cartonas galben in returul cu Kaiserslautern si era suspendat pentru mansa intai a semifinalei cu Benfica. Era cu atat mai greu pentru noi cu cat jucam întâiul meci la Lisabona, adica acasa la echipa care spulberase in sferturi pe A.S. Roma. Numaidecât dupa jocul cu nemtii, au inceput sa se faca tot soiul de calcule in legatura cu cine-l va inlocui pe Costica. Asa-zisii oameni de fotbal care roiau pe langa echipa nu puneau nici un pic de miza pe mine. Se vorbea de Donose, de Irimescu, chiar de Beldeanu. Pentru majoritatea, Ciupitu era batran batran, iar meciul prea mare. Nu mai jucasem titular de multa vreme. Am plecat spre Lisabona intr-o zi de luni. Benfica n-a acceptat reciprocitatea, iar Craiova era un club sarac si nu ne-am prea permis bani pentru cazare si masa. Prin intermediul lui Stefan Andrei, ministru de externe pe atunci si mare sustinator al nostru, am stat la ambasada, si tot el ne-a trimis un bucatar care lucra la sediul romanesc din New York al ONU. Nea Cornel Stroe, presedintele clubului nu ne-a mai dat diurna care ni se cuvenea, 2 dolari de caciula, si ne-a zis ca a cumparat legume pentru salata. Diplomatii nostri n-au fost incantati ca le-am venit pe cap, dar nu puteau sa comenteze. In sanul echipei, diferiti specialisti compuneau tot felul de variante pentru formula apararii. Eu nu figuram in nici una dintre ele”, povesteste Ciupitu.

A aflat ca va intra pe teren cu cateva ore inainte de meci. ”Cand a inceput obisnuita sedinta tehnica, m-am asezat pe un scaun din fundul salii. Nea Tica Otet, Dumnezeu sa-l ierte, a vorbit mult despre adversar. Imi fugeau prin minte toate numele lor celebre. Diamantino, Nene, Chalana, Humberto, Filipovici... Apoi, a anuntat echipa. In poarta Lung. Pe fund Negrila, Tilihoi, Ciupitu... Aici toti s-au blocat. Nea Tica a continuat cu Ungureanu, Ticleanu... ,dar nimeni nu-l mai asculta. Toata echipa se intorsese spre mine. Eu am ridicat mana si am zis nici o problema, nea Tica, poti conta pe mine. Am intrat pe teren hotarat sa le arat tuturor ca nu-mi spusesem ultimul cuvant, ca eram in stare sa joc intr-o semifinala de cupa europeana, prima a unei echipe romanesti, si ca nu sunt, chiar la aproximativ 35 de ani, un fotbalist terminat. Pe teren a fost infernal. Stadionul Da Luz plin ochi era infricosator. Parca mugea. Vreo 80.000 de oameni, dintre care jumatate erau masati la tribuna 1, care era inalta rau, parca pana la cer”.


Irimescu, urmasul lui Oblemenco

Mircea Irimescu, nascut in aceeasi zi cu Oblemenco, stangaci ca si fostul golgheter al Stiintei, a fost un jucator fantastic, numit si el “tunar”, datorita sutului napraznic.

Putini stiu ca atunci cand Irimescu a terminat facultatea, cei de la Dinamo-Victoria, echipa militiei, au venit dupa el si i-au promis ca va fi angajat la militie, cu gradul de capitan, daca va juca pentru ei. Tatal sau a ramas in cumpana, dar a venit verdictul mamei: ”Sa nu aud de asa ceva. Mircea la Victoria?! Nici vorba, divortam daca accepti ca Mircea sa plece acolo! Eu n-am baiat de vanzare!”....

Sau ca in sezonul ’83-’84, in meciul cu Hajduk de la Split, un adversar l-a calcat cu crampoanele si i-a spart capul. Irimescu a jucat bandajat pana la sfarsitul meciului, desi sangele ii curgea pe fata...”Ce sa fac, trebuia sa support. Am avut dureri mari. Eram insa la Universitatea, noi altfel luptam atunci pentru culorile clubului. Era o mare onoare sa imbraci tricoul alb-albastru. Jucai si cu glezna umflata. Ungureanu a evoluat intr-un meci cu ruptura, Negrila cu o mana bandajata...Suportai toate astea numai ca sa joci la Stiinta, pentru placerea de a fi la Craiova!”.

Mircea Irimescu a acceptat de-a lungul anilor orice post in teren. A fost fundas stanga, fundas central, mijlocas, atacant. Era la concurenta pe post cu marele Beldeanu si vroia sa joace... Asa a fost la Kaiserslautern, in partida tur, unde a jucat fundas central.

A petrecut cu lautarii in... lift
Un moment hazliu, care a ramas in memoria tuturor s-a petrecut la Baile Herculane, cand era jucator...”Am chefuit intr-o seara. Eu am platit niste lautari sa-mi cante. A doua zi urma sa vina Silvia, viitoarea sotie a lui Cartu. 'Ba Mircea, eu trebuie sa dorm, lasa-ma in pace cu lautarii tai. Vine Silvia...', mi-a spus Sorin prieteneste. 'N-o sa te deranjez, culca-te. Ma descurc eu' , i-am raspuns. M-am dus cu lautarii prin holul hotelului, dar nu mi-au dat voie nici acolo, fiindcă lautarii ii deranjau pe cei cazati in hotel. Ce sa fac, am intrat cu toti lautarii in lift! Si ii plimbam pe lautari cand sus, cand jos, iar ei imi cantau in lift! Sorin auzea muzica, apoi nu mai auzea... Nu intelegea nimic, ce se petrece, de unde se auzea cu intermitente muzica?! Cand le-am povestit celorlalti s-au prapadit de ras. Eu i-am platit pe lautari, mai aveau o jumatate de ora de cantat. Cum sa-i las a plece? Si unde sa ma fi dus? “.


Costica Stefanescu, ministrul apararii

Despre Costica Stefanescu, marele Ioan Chirila scria: “Ai mereu impresia ca si-a uitat valiza-diplomat pe o masa de conferinta, la Geneva sau Stockholm. Vorbeste putin, si asta indeosebi in anii de cand e capitan la Craiova si la echipa nationala. Isi cantareste greu cuvintele. In fata lui, glumele devin intotdeauna mai pudice. Pana si Cirtu se supune acestei reguli. Deseori lasa impresia ca este seful unei brigazi de soc care se bate pentru a asigura rezistenta digului in momentul unor inundatii”.

Stefanescu a fost aproape un deceniu capitanul Craiovei Maxima, a debutat la echipa nationala la 26 de ani, dar cu toate astea a purtat banderola de capitan in 40 de meciuri.

Eleganta, simtul de anticipatie, tehnica si stiinta pasei lungi, toate laolata s-au adunat in jocul sau. In dictionarele fotbalistice, la cuvantul libero, ar necesită sa figureze explicatia Stefanescu Costica.


Aurica Beldeanu, regele interceptiei in Romania

Fostul jucator al Craiovei Maxima a fost, incontestabil, la vremea sa, unul dintre cei mai valorosi mijlocasi din Europa. Cu o tehnica desavarsita, o capacitate de efort iesita din comun si un simt de anticipatie de exceptie, ”vulpea”, asa cum l-au numit colegii, simtea neîntrecut unde va pleca pasa adversarului si era acolo cu o clipa mai devreme, culegand astfel numeroase baloane pe care le transforma in pase utile pentru Balaci, Camataru sau Cartu. Format in curtea Progresului, a explodat apoi la Resita, ca mai apoi, in Banie, sa cunoasca adevarata consacrare. Internationalul de juniori, tineret si seniori are la activ multiple partide memorabile, dar pe primul plan sta reusita de senzatie de la Leeds. Este campion al Romaniei si castigator al Cupei cu Universitatea.


Silviu Lung, uriasul din poarta

Silviu Lung a facut pasul din poarta Craiovei in istoria fotbalului romanesc îndeajuns de tarziu, pe la 26 de ani. Povestea sa e impletita din cuvinte cum ar fi curaj, vointa, putere de lupta si incredere in sine.

Marele portar Silviu Lung s-a nascut cu adevarat intr-o seara de septembrie 1982, la Florenta, ce coincidenta, cand marea echipa a Craiovei a eliminat Fiorentina in primul tur al Cupei U.E.F.A. si isi lua zborul spre semifinala cu Benfica... In septembrie ’82, Silviu Lung avea 26 de ani. A debutat in poarta echipei nationale in 1979, iar de atunci incolo, a cam ferecat poarta primei representative si pentru adversari, dar si pentru concurentii postului, indiferent ca s-au numit Moraru, Duckadam, Liliac sau Stelea.

Cariera de international a lui Silviu Lung se intinde pe parcursul a 14 ani, in care a strans 77 de selectii. A aparat la un turneu final al Campionatului European, Franta ’84 si la un Campionat Mondial, Italia ’90. Silvica nu este numai unul din cei mai mari fotbalisti romani, ci si unul dintre cei mai longevivi jucatori din intreaga istorie a fotbalului romanesc.


Sorin Cartu

Cei care au avut sansa sa-l vada pe Sorin Cartu jucand, nu-l pot uita, desigur, pe capriciosul si genialul dribleur de banda stanga din perioada “Craiovei Maxima”. Driblingurile halucinante si golurile sale, care astazi ar putea fi pe genericul oricarei emisiuni sportive, raman memorabile. Dar, capricios, cum spuneam, in teren si in afara lui, Sorin Cartu a intrat deseori in “clinciuri” verbale, sau de idei, cu antrenorii pe care i-a avut.


Rodion Camataru

Intr-un moment cand startul sau parea compromis, un antrenor cu ochelari auriti, de profesor universitar, din spatele carora a razbatut mereu o privire umana, i-a intins o mana de ajutor. E vorba de Rodion Camataru si de Ilie Oana. Apreciatul antrenor nu dadea de pomana. Cantarise doar calitatile craioveanului, uitat pe tusa, al carui antrenor tocmai devenise, si-l redase fotbalului romanesc. Dupa care Oana a plecat la pensie, iar Camataru a ramas in marele fotbal.

In anii ’80, revista “Saptamana” a declansat o campanie furibunda impotriva lui Camataru. “Dromadera”, ”Haplea in chiloti”, ”Sac de tarate cu crampoane”, sunt doar cateva dintre metaforele mucegaite pe care Eugen Barbu le-a alaturat fotbalistului oltean. Pe 18 aprilie 1983, la doua zile de la evolutia memorabila a lui Camataru in semifinala Cupei U.E.F.A. Benfica-Universitatea 0-0, de la Lisabona, Eugen Barbu a cerut scuze intr-un articol celebru publicat in ziarul “Informatia”. Iata un fragment: “... Adevaratul erou al meciului, trebuie s-o spun deschis, a fost Camataru, omul pe care l-am ironizat intr-o vreme. Prin ambitia si vointa lui a reusit sa ma infirme. M-ai invins Rodioane! Dar nu exista infrangere mai frumoasa pentru un gazetar decat recunoasterea aceasta, drept pentru care semnez...”
Eugen Barbu



Constantin Otet

Desi au aparut cateva carti despre “Craiova Maxima”, adevarata istorie a antrenorului Tica Otet inca nu a fost scrisa. Originar din Mehedinti (Poroinita-Rogova), Otet s-a retras de timpuriu de pe terenul de fotbal (jucator la Metalul Turnu Severin) in urma unui accident. La doar 23 de ani a devenit antrenor, initial la juniori, apoi la seniori. Ca antrenor, din 1963 si pana in 1998, a antrenat in 6 randuri echipa cea mai importanta din viata lui: Universitatea Craiova.

Cu Universitatea, regretatul Tica Otet a cucerit un titlu si doua Cupe, alaturi de calificarea echipei in semifinala Cupei U.E.F.A.(1982-1983). A fost, pe langa un mare antrenor, un adevarat OM.


Sebastian Domozina, vocea-simbol a Craiovei Maxima

Nascut in 1938 la Ianca(Olt), langa Dabuleni. Absolvent al facultatii de ziaristica din Bucuresti. Corespondent principal teritorial pentru Oltenia al Radioteleviziunii Romane. Celebru crainic-reporter sportiv. CEL MAI IUBIT CRAINIC AL OLTENILOR !

O echipa fantastica, asa cum a fost Craiova Maxima, nascuta din sufletul urias al oltenilor, nu putea sa aiba decat un comentator pe masura. Cine poate uita comentariile “braziliene” ale lui Domozina care insufleteau un popor alb-albastru lipit cu urechea de tranzistoare? Cine poate uita strigatul de victorie de la Leeds, cand, secunde in sir, vocea marelui crainic a rasunat “Goooool!!!”, in ritm de calus oltenesc? Cu siguranta, nimeni.

Atunci cand meciurile televizate erau “fructe exotice”, nea Sebi a facut din transmisia radiofonica o adevarata arta. Vesel, jovial in permanenta, il simteai in casa ta chiar daca era la mii de kilometri distanta, fie ca transmitea de la Milano, Firenze, Munchen, Bordeaux, Moscova sau Craiova... Sunt oameni care nu pot fi inlocuiti niciodata. Fara indoiala, Sebastian Domozina a fost unul dintre acestia. Din 10 octombrie 1997, doar sfintii mai pot auzi inconfundabilul “Goooool!!!” al vocii de aur a Olteniei.
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
uahanamiti
Simplu Fan
Simplu Fan


Data inscrierii: 18/Iun/2012
Mesaje: 7
Localitate: Ukraine

MesajTrimis: 19/07/2012 19:44 Raspunde cu citat (quote) Back to top

I like your post, very interesting indeed.
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
tabernaculum
Simplu Fan
Simplu Fan


Data inscrierii: 30/Iun/2012
Mesaje: 6
Localitate: Uganda

MesajTrimis: 20/07/2012 14:56 Raspunde cu citat (quote) Back to top

I like your post, very interesting indeed.
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
tabernaculum
Simplu Fan
Simplu Fan


Data inscrierii: 30/Iun/2012
Mesaje: 6
Localitate: Uganda

MesajTrimis: 22/07/2012 10:56 Raspunde cu citat (quote) Back to top

This information is unbelievable! I really cannot believe it is true!
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
uahanamiti
Simplu Fan
Simplu Fan


Data inscrierii: 18/Iun/2012
Mesaje: 7
Localitate: Ukraine

MesajTrimis: 23/07/2012 04:39 Raspunde cu citat (quote) Back to top

This information is unbelievable! I really cannot believe it is true!
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Afiseaza mesajele pentru a le previzualiza:   
Creaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Subiectul urmator
Subiectul anterior
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum


Powered by phpBB © 2001, 2002 phpBB Group Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro